Ieșirea din capcana lui “a da totul”

Vorbesc despre generația anilor 70-90, circa 2 milioane de copii și 2 milioane de adulți astăzi, așa numita generația decrețeilor  cu  multe neajunsuri  și „sacrificii” din partea unor părinți obligați prin lege să aibă un copil.

A fost o limitare a libertății personale  așa că a apărut cu frustrare, reproș:  „Cât m-am sacrificat eu pentru tine!” Și furie și agresivitate:  „Eu te-am făcut, eu te omor!”

 

Adulții au „sacrificat” (și folosim ghilimele pentru că nu a fost de obicei ceva asumat sau conștientizat) libertatea de a alege să aibă un copil.

Câtă presiune pune acest sacrificiu pe un copil, cât de forțat se simte acesta să facă pe plac părinților sau din contră, să fie rebel.  Alte alternative sunt greu de găsit.

Copilul a învățat că sacrificiul “trebuie” plătit și că e de datoria lui să restituie părinților fericirea de dinainte de sacrificiu, să îi facă mândri, să devină copilul model, perfect sau un golan, derbedeul perfect anesteziat . Și tot încearcă și se străduie să devină vizibil pentru sacrificiul făcut. Așa învată copilul să dea totul și adult fiind să se sacrifice la rândul lui în relația cu copilul său pentru că e singurul model pe care l-a întâlnit. Dând totul, uită de el, se epuizează,  se frustează și ajunge să sufoce relația.

O altă variantă este să devină flegmaticul perfect, anesteziat și neimplicat, mitocan și lipsit de considerație pentru tot și toate. Aceasta variantă are avantajul desensibilizării și răcelii, formând o crustă, nu supurează.

Vorbesc acum pentru cei ce sunt în rolul „copilului bun” și vreau să le spun că:

Sacrificiul nu este blestemul nașterii tale, nu este prețul pe care au trebuit părinții să-l plătească și pe care trebuie și tu să-l oferi mai departe! În relații este în regulă să spui nu. 

 

Poți să alegi să ai limite, să-ti respecți nevoile fără să intri în capcana vinovăției. În relație poti să dai atât cât îți este confortabil fără să treci în disconfort, suferință și epuizare. În acest fel, fără să intri în dependență și confluență, nu vei mai avea nevoi și frustrări imposibil de umplut de celălalt.

Tu, cel din generația noastră, ieși astfel din scenariul victimei-agresor-salvator, nu mai fi  eroul suferinței și sacrificiului! Ca să ajungi în această etapă de a spune nu, este important să treci cu curaj și asumare peste prima etapă dureroasă în care ceilalți te etichetează ca rău, nerecunoscător, egoist și să-ți croiești un alt model.

Acest model este modelul în care nu sunt necesare sacrificiile ci modelul în care faci ce ține de tine, atât cât poți, cu resursele pe care le ai în acest moment.

E important să fii suficient de bun, nu extraordinar de bun cu tine și cu ceilalți.

Ai grijă să te respecți și să respecți!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *